Camere mobilate


Unul din lucrurile care imi place cel mai mult pe lumea asta e sa deschid ochii in camera altcuiva. Nu si sa ma dau jos din pat si sa beau cafeaua de dimineata. Pur si simplu sa motai in reprize si sa ma uit pe pereti. Si cum nu am niciun chef sa ma apuc de studiu, mi-am aruncat ochii pe jurnal si am scos cateva fragmente despre asta.

Da, din nou este un post inutil.

Luni, 18 ianuarie

Amintirile din perioada aia se concentreaza in momentul unei dimineti oarecare de primavara; orbitoare si vanturata pana la orele amiezii de o briza rece. Tin minte ca in ziua aia m-am intins pe asternuturile reci si albe decum am ajuns, impregnandu-mi fata adanc in perna care mirosea a parul lui. Geamurile erau larg deschise cu vedere spre strada forfotitoare ce se pierdea la un moment dat printre copaci si cabluri de tensiune. Cu greu m-am dezmortit din starea de perfectiune care imi bloca orice simt, cand s-a intins langa mine, m-a pupat pe spate si mi-a spus ca ne uitam la “The Wall”.

Sambata, 19 mai

La ora 8 dimineata am deschis ochii. Ursul mare de plus statea intre noi doua, cu privirea in tavan, invelit pe jumatate. I-am tras una din labe sub cap si am incercat sa atipesc ascultand bubuiturile infundate de afara. Prin geamul crapat puteam auzi cum incepuse sa picure. Apoi sa ploua monoton, iar cersetorii de fier vechi continuau sa se plimbe pe stradute si sa strige. Camera era atat de frumoasa, asa dezordonata si presarata din loc in loc cu sticlele de vin si paharele pe jumatate goale din aceeasi noapte. Desi nu dormisem decat maxim cinci ore, nu am mai reusit sa atipesc, dar nu m-a deranjat sa motai inca doua ore langa ursul meu, ascunzandu-ma sub pilota de aerul rece care venea de afara. Incet, incet evenimentele de cu o seara inainte au inceput sa mi se contureze in minte. Cand am deschis ochii din nou, m-a intampinat aceeasi atmosfera usor trista. Nu era deloc ca asta iarna, albastra, rece, dureroasa.

Dumnica, 2 septembrie

Imi amintesc si de dimineata in care m-am trezit in camera lui A. Nu era departe de atmosfera din dimineata ploioasa de primavara din Casa Lupu. Doar ca era o camaruta mult mai mica, comunista si cu pereti plini de lucrari cu tente erotice sau mortuare. Nu stiu de ce geamurile erau inchise; afara era placut. Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost oul pe care l-am pus impreuna cu E. in apa care fierbea pentru cafea. L-am impartit la vreo opt oameni infometati.

Luni, 1 octombrie

Era cam sase dimineata, iar ceasul nu suna decat la opt. Dar eu nu mai puteam dormi. Am inceput sa-mi fredonez in minte Comfortably numb si sa ma uit peste cap la norii desirati de pe linia portocalie a cerului. Iar in coada ochiului, dupa perdeaua veche zburau porumbei. M-am dat jos din pat, mi-am pus castile in urechi si pe aceeasi melodie m-am machiat si spalat pe dinti. […] Am stat pe scaunul vechi, in fata tapetului comunist si am ascultat melodia gandindu-ma ca e inca o dimineata atat de bizara si frumoasa in casa neingrijita si veche a altcuiva. Am indreptat tigaia slinoasa care statea intr-o rana pe aragaz. Am ridicat solnita rasturnata pe masa si am adunat cateva firimituri intr-un singur loc, fara sa le arunc. M-am intors in pat si pana in ultimele clipe de dinainte sa sune ceasul m-am uitat la semiprofilul frumos care dormea langa mine.

Apoi ochii s-au deschis si au inceput sa ma priveasca. M-am ascuns in perna. Am simtit cum s-a ridicat in capul oaselor si m-a ridicat si pe mine de umeri. Mi-am ascuns fata in maini.

Vreau sa te vad.

Sunt urata in dimineata asta.

Vineri, 30 Noiembrie

            Ma trezisem ocupand doar eu o perna intreaga. Am inceput sa privesc jocul gandacilor care se agitau printre sticle. Am facut asta timp de doua ore si jumatate, iar uneori mai aruncam un ochi la muscatura neagra care dormea in celalalt pat. […] A fost trist oarecum sa imi imaginez ca parasesc camera cu gandaci pentru ultima oara, azi dimineata. Am lasat-o insorita si racoroasa, cu toata lumea dormind adanc in ea.

Duminica, 2 decembrie

Avem viermi in scurgere. Negri”. M-am dus sa vad si eu orataniile negre. Stateau chircite in Domestos, de-abia evadate din teava care iese prin gresia noastra. Mi-am confirmat ca inca visez urat, asa ca m-am bagat inapoi in pat, dar m-am trezit in acelasi aer de mahmureala si vant cald de decembrie. Geamul era deschis si jaluzelele trase intr-un colt. De aia nu reusisem decat sa visez intrerupt in ultimele doua ore. Prea multa lumina. Prea multa lumina. In ultimele zile nu am vazut decat lumina mult prea ostentativa de neon. […]Izul usor de cimitir rece, de plastic si frunze arse laolalta s-a risipit odata cu cheful meu de motaiala, in momentul in care colega-mea s-a ridicat si a inchis geamul. O urasc cand face asta.

Advertisements

~ by ancamitroi on January.31.2013.

One Response to “Camere mobilate”

  1. Nice 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: