Post inutil


Acum mai si zambesc cu o cafea imensa in fata.

Miercuri, 10 aprilie

Am ramas cu rana asta veche deschisa care sugruma orice fel de atentat la fericire scepticismul uitarea ridica un zid intre mine si mine si lume o distanta atat de mare in apropieri nevinovate esti o stana de piatra mi-a spus pe vremea cand ma deschisesem – doar ca sa arat ca uneori locuieste blandete in spatele coastelor astora ascutite – in fata unei asemenea tiranii unui spate mereu intors in serile de iarna in care dadeam pagina dupa pagina pana dadeam cu usa de perete si plecam in bucataria rece insa uneori imaginea papucilor insirati la intrare o sa ma bantuie dar astazi parca nu te cunosc si nu vreau sa cunosc pe nimeni pentru ca nu cred nimic astept sa ma ridic si sa merg intr-o zi cu mine de brat si sa impartim mai mult decat melancolie cand voi fi fericita o sa ma las i-am spus dar pana sa ajung acolo au trecut exact patruzeci de ore si cinci minute de cand sunt treaza si va trebui sa ma intorc in cearsaful gol si vinovat din parcul cu ciori si banci strambe unde eu iti citeam scrisorile intr-un colt el citea in celalalt colt si parca nu a vrut sa ma vada dar m-am dus oricum m-am pierdut pe drum m-am asezat langa el si am tacut […] pentru ca esti de gheata nu sunt de gheata dar in copcile ranii asteia deschise mereu se agata farame de speranta pe care trebuie sa le sugrum cu scepticismul si uitarea pana o sa o iau razna intr-o zi la tine in brate.

dincolo

Advertisements

~ by ancamitroi on April.11.2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: