Aici nu mai locuieşte nimeni


când focul e stins şi frigul cuprinde

oraşul şi diavolii aplaudă îţi vorbesc

despre lumină să te încălzesc pui

palmele la urechi vrei tăcere frig şi tăcere

îţi iau palma într-ale mele o retragi

brusc pielea rece taie

carnea. ca o ghilotină.

 

ce noapte infinită în care circuli tremurând prin

degetele mele drumuri întortocheate

mereu între aceleaşi gratii ca într-o cuşcă

unde iubiţii deşi împreună nu se întâlnesc nicicând

Aici nu mai locuieste nimeni II

 

nu-mi mai rămâne nimic de sacrificat acum

 

sunt blândă. doar umbra

mi-a rămas ascuţită ca într-un film

al lui murnau 

Aici nu mai locuieste nimeni I

cu degetele sloi am rămas

să mângâi somnoroasă

păsările căzute peste noapte

mi se răreşte pulsul ninge

tot mai rar până la o părăsire totală se face primăvară

în miezul nopţii

[Eva Precub – păsările căzute peste noapte]

 

Advertisements

~ by ancamitroi on December.3.2013.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: